Mecanismul de ajustare la frontieră pentru carbon (CBAM) este o inițiativă europeană menită să reducă emisiile globale de gaze cu efect de seră, aplicând taxe pe produsele importate care au o amprentă de carbon ridicată. Deși domeniile vizate inițial erau industriale, efectele CBAM încep să se facă simțite și în agricultură.
Ce este CBAM și de ce contează în agricultură
Pentru a înțelege efectele acestui mecanism, trebuie să ne raportăm la obiectivul său principal: combaterea relocării producției în țări cu politici climatice mai permisive.
CBAM impune taxe pe produsele importate în Uniunea Europeană, în funcție de emisiile de carbon generate în procesul de producție. Agricultură, deși nu a fost în centrul atenției în prima fază, reprezintă un sector cu impact semnificativ asupra mediului, prin folosirea îngrășămintelor chimice, defrișări, procesare și transport. De aceea, extinderea CBAM spre produse agricole este tot mai discutată în cercurile decizionale europene.
Efectele CBAM asupra exporturilor agricole
Pe măsură ce agricultura intră în vizorul politicilor de mediu europene, exportatorii din afara UE vor fi nevoiți să se adapteze noilor cerințe.
- Creșterea costurilor de acces: Exportatorii care trimit produse în UE ar putea fi obligați să plătească taxe pentru emisiile încorporate. De exemplu, un exportator de soia din Brazilia sau unul de ulei de palmier din Asia ar putea fi taxat în funcție de defrișările și procesele industriale implicate.
- Nevoia de trasabilitate și conformitate: În plus față de taxe, vor fi necesare documente care să ateste originea și metoda de producție a alimentelor. Aceasta impune digitalizarea lanțurilor de aprovizionare și audituri ecologice, lucruri inaccesibile pentru mulți producători mici.
- Reorientarea piețelor: Țările care nu pot respecta aceste cerințe ar putea pierde accesul competitiv la piața UE, fiind forțate să caute alternative în piețe cu standarde mai relaxate.
Impactul asupra prețurilor produselor agricole
Introducerea CBAM în agricultură nu afectează doar exportatorii. Consumatorii finali și comercianții europeni resimt de asemenea schimbările.
- Majorări de preț la importuri: Produsele agricole importate din țări cu emisii ridicate vor deveni mai scumpe. Acest lucru afectează în special produse precum orezul, cafeaua, zahărul, dar și carnea sau lactatele provenite din afara UE.
- Presiune asupra producției interne: Pentru a compensa importurile mai scumpe, UE va fi nevoită să sprijine fermierii locali pentru a-și crește producția. Acest lucru poate genera o creștere temporară a prețurilor pe piața internă, până la stabilizarea lanțurilor.
- Tensiuni în lanțul de aprovizionare: Companiile care depind de ingrediente din surse externe vor fi nevoite să regândească strategiile de aprovizionare, ceea ce poate cauza întârzieri sau dezechilibre temporare între cerere și ofertă.
Provocări pentru fermierii din afara Uniunii Europene
Fermierii din țări non-UE sunt printre cei mai vulnerabili în fața acestui mecanism, în special dacă nu beneficiază de sprijin guvernamental sau acces la tehnologii moderne.
- Lipsa infrastructurii pentru reducerea emisiilor: În multe regiuni din Africa sau Asia, metodele tradiționale de agricultură sunt greu de adaptat la cerințele ecologice moderne. Fără investiții masive, mulți producători riscă să fie excluși de pe piața europeană.
- Costuri suplimentare pentru certificări: Pentru a putea exporta, fermierii vor avea nevoie de certificări ecologice, analize de sol, date privind emisiile, audituri externe. Aceste lucruri presupun costuri greu de suportat pentru exploatațiile familiale mici.
- Inegalități accentuate în comerțul global: CBAM poate amplifica decalajele economice între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. Accesul inegal la tehnologie și finanțare riscă să consolideze o piață dominată de marii producători industrializați.
Oportunități și adaptare: cum se pot transforma provocările în avantaje
Deși inițial pare o barieră, CBAM poate deveni un motor de transformare și progres pentru agricultura globală, dacă este gestionat cu inteligență și sprijin internațional.
- Investiții în agricultură verde: Țările exportatoare pot atrage fonduri pentru dezvoltarea unor metode sustenabile de producție, cum ar fi agroecologia, agricultura regenerativă sau irigațiile inteligente.
- Parteneriate internaționale: Uniunea Europeană ar putea colabora cu statele exportatoare pentru a facilita tranziția – oferind know-how, tehnologii și granturi. Programele de tip „green transition diplomacy” pot ajuta la evitarea excluziunii comerciale.
- Crearea unor lanțuri de valoare transparente: Digitalizarea agriculturii – folosind coduri QR, etichete ecologice și platforme de trasabilitate – poate oferi consumatorilor europeni încredere în proveniența și calitatea produselor.
CBAM în agricultură nu este doar o provocare fiscală, ci un semnal de schimbare în paradigma comerțului global. Dacă este aplicat cu echilibru și însoțit de măsuri de sprijin, poate duce la o agricultură mai responsabilă, mai curată și mai echitabilă.
Rămâne esențial ca fermierii, autoritățile și comercianții să conlucreze pentru a evita dezechilibrele și a transforma constrângerile în șanse reale de dezvoltare.
